Stimeda surans y stimei fredesc te nosta Diozeja Bulsan - Persenon!
Pra l cunvëni Pasturel tla Academia Cusanus a Persenon, ai 19 de setëmber 2023, ei fat chësta dumanda: „Co pudëssa pa cialé ora nosta Dlieja locala te 15 ani? Cie udons’a sce se nmaginon de vester tl ann 2038?“ Mi resposta ie stata chësta: „Tl 2038 sons demanco, plu omli y manco stersc. Nosta comuniteies ie smendrides radicalmënter, la Dlieja ie manco azeteda y à manco da dì tla sozietà. Nëus on mparà a azeté chësta realtà y a la udëi sota la lum dl vaniele. Nëus on capì che chësta ie la realtà te chëla che Chël Bel Die nes anconta, nes cherda y nes mëina. Plu omli y manco stersc che son deventei, tan de plu ons recunesciù che Chël Bel Die ie nosta forza y nosc sustëni. L avëi perdù l influs soziel nes à judà a deventé na Dlieja dla beatitudines che tol si forza y si credibeltà da si deblëza.“
Te chisc ultimi mënsc me ie truepa jënt unida permez per gauja de chësta mi valutazion y vijion: velch cun marueia, velch cun festide, velch cun critica y velch cun consens. Cun chësta lëtra pasturela nviei duc a se dé ju cun chësta vijion realistica y plëina de speranza y a se cunfronté cun l’esperienza persunela de fede y de vita. Propi la Qurëisema uel nes judé y nes ncurajé a viver te na maniera plu scëmpla, plu cuscienta, plu omla y a capì che chësc possa purté a n valor sëuraprò. L tëmp de Qurëisma y de Pasca (da Capion fin a Pasca de mei) ie chëla pert dl ann liturgich che uel nes mené particularmënter ala fundamënta de nosta speranza, de chëla che l apostul Paul scrij: „Ma sce Gejù Crist ne n’ie nia ressuscità, po ie nosta perdicazion per nia y nce vosta fede ie per nia“ (1 Cor 15,14). Chësta speranza nes lascia viver sciche persones da Pasca - nce al didancuei y sota chësta cundizions.
Sci, saron de manco, plu omli y manco stersc
Mi cunvinzion ie chësta: sciche Dlieja te Südtirol deventerons truep plu pitla y te truep ciamps messerons scumencé da nuef. Truepa dliejes ie massa grandes per la cundizions atueles y ne son nia plu boni dles mplenì. Truepa dla strutures che on, ne saron nia plu boni de les mantenì. Nianca la nosta 281 pluanies ne sarons boni de mantenì. L unirà mudazions tla cumposizion y tla urganisazion dla curia dl Vescul. Perderon nce privilegs storics. Co jirala pa inant cun la dumënies y cun nosta festes cristianes? Mé sciche „dis liedesc“, destinei dantaldut al cunsum y al devertimënt, ne se salverai nia. L ne sarà nia me manco prevesc, patri y munighes. La mancianza de jënt che crëia mo ie bele sën plu granda che la mancianza de prevesc y chësc sentiran for de plu. Mo plu che sën messerà nosta comuniteies cristianes se stizé sun volunteresc. Povester saral nce prevesc che lëura sciche volunteresc, cun manco segurëza che al didancuei. True de plu che al didancuei messerà persones tò dezijions sun cie che la fede senifichea per ëiles y ciuldì resté tla comunità de Dlieja.
Ie son da za. 13 ani vëscul de nosta diozeja. Truep, dassën truep se à mudà te chisc ani. L cialé ora de nosta diozeja ie tl lëur de se mudé. Dant al dut ie l raport intim de truepa persones cun la fede y la Dlieja sotmetù a n gran mudamënt. Gran mudazions iel tla formes de vita, ma nce tla formes de zelebrazion. L ie for plu y plu nozes y supeltures „liedies“. Nëus messeron tò cumià da truepa cosses che nes ie familieres, preziëuses y nce magari massa logiches. Messon udëi ite, nia me teoricamënter, ma drët cuncret che truepa persones, nce batejedes, à bele sot sot da n pez tëut cumià dala Dieja. Nce sce truepsc ne l aud nia gën: L ne n’ie nia me na crisa dla Dlieja, ma na crisa de Die! La dumanda do Chël Bel Die, do l Die de Geju Crist y cun chël la dumanda de majera mpurtanza che la Dlieja possa fé sun chësc mond, ie al didancuei n pericul.
La Dlieja à n daunì
L ie mpurtant da recunëscer chësta situazion y dala azeté, ajache chëstes ie la cundizions che on al didancuei. L ne n’ie nia na situazion ideela y nianca na imaja da se mbincé: „Pitl, ma bon“ ne n’ie n ideal per la Dlieja! Ma l ie l mond te chël che vivon al didancuei, te chël che son unic mandei. Azeté chësc ie la cundizion per uni auter var.
Dessegur ne sparirà nia la Dlieja: nia tlo da nëus, no tl’Europa y dant al dut nia a livel mundiel. Cie che fej ora la Dlieja ie persones miscioneres che crëia, persones che, dalonc da tradizionalism y progressivism, vën sëura: A nëus nes iel unì scincà y metù tla mans Gejù Crist y si Vaniele - per chësc mond y nce sëurora. La Dlieja à n daunì, ajache l dà persones che ie gën, cun legrëza y cunvinzion Cristians y Cristianes. La Dlieja à n daunì ulache l ie speranza cristiana y l vester boni de dialoghé cun la sozietà y la cultura tres la fede. La Dlieja à n daunì ulache la jënt zelebrëia la dumënia y la festes, ulache persones se acumpanieia ti biei y ti bur mumënc dla vita y ulache testimonion n sinificat y na speranza dla da na vita me materiela sun chësta tiera.
Semions’a magari for mo de na Dlieja sterscia y da n gran influs, do nosc plans y cunzec, cun strutures segures y costantes, cun la speranza mundana da „rué a post“ zënza avëi resistënzes de vel sort?
La prima comuniteies cristianes, de chëles che l Nuef Testamënt nes conta, ne fova nia grandes y nia scunedes te si strutures. Ëiles fova pitles, sciche na mendranza, sun l ëur dla sozietà y nia dinrer perseguitedes. Ma ëiles fova grandes te si speranza cristiana, cun na ncëria miscionera tlera. La Dlieja da ncuei, chësta ie mi cunvinzion, ne sëuraviverà nia, sce la ti mucia a uni cunflit. Na Dlieja che ne provochëia deguna oposizion te nosta sozietà cumplicheda y pluralista, na Dlieja che uel me unì laudeda, ajache la dij do dut cie che i autri dij y nuda pea cun duta la minonghes, muessa se damandé, sce la và sun la piedies dl vaniele, sun la piedies de Gejù Crist ressurì. N Vëscul nordafrican che viv y lëura te n cuntest de na mendranza cristiana me à dit dan puech: „Nëus son na Dlieja drët pitla aldò di numeri, ma dl dut nia de puecia mpurtanza. Nëus cialon de vester sel y lum per nosta sozietà te chëla che vivon sciche mendranza. Y ie ne nviedieie nia la Dlieja tl’Europa.“
La faszinazion dla fede cristiana
Chësta ie la speranza da Pasca che me dà sustëni y per chëla che me uei mpenië: Gejù Crist y la fede te ël ie na scincunda per la persones - tres ino da nuef! Chësta fede scinca speranza y orientamënt - tla vita y tla mort. Chësta fede viv te persones che à capì cie che nes ie dut unì scincà te Gejù, chël che ie mort sun la crëusc y chël che ie resuscità cun si presënza tla comunità di credënc. Perchël ne viv Cristianes y Cristians nia per se nstësses y nstësc. Ëi se dà ca per la sozietà, te chëla che ëi viv, per i autri, sà da se tenì zeruch, da viver te na maniera scëmpla y porta respunsabeltà per l proscim y per l’ambient. Ëi sà da vester misciuneres tl post ulache ëi ie. Ëi ie njiniei da vester testimonesc de chëla speranza che i mplenësc (cunfr. 1 Pr 3,15)
Paul, l gran testimone dl scumenciamënt dl cristianejim, nes dij: Nëus son „buchei delicac“, sciche singuli, ma nce sciche comunità (cunfr 2 Cor 4,7) Chësc vel per l scumenciamënt dla Dlieja y nce al didancuei. Ma pra duta la deblëza sons purtadëures de n tesor, dl tesor: Gejù Crist. Ël ie chël che conta! Ël che cunedion te uni Santa Mëssa y dant al dut da Pasca sciche chël che ie unì desfat per nëus, sciche chël che à perdù y se à dat ca per nëus y che me sciche mbrucià sun la crëusc iel l resuscità! Ti jì do a Gejù nes garantësc nia na vita zënza dulëur, saurida y comota. La Dlieja ne possa nia se renuvé sce la astiela ora la crëusc.
N chësc ann 2024 ruvons a 60 ani dal’istituzion de nosta Diozeja Bulsan - Persenon, n capitul nuef te na longia storia muvimenteda. Ie lecordi l vëscul Joseph Gargitter che à dit tla perdica de cutlujion dla Sinoda diozejana 1970 - 1973: „La se trata de SI Dlieja, nia de na Dlieja do nosta mesures. Me dala crëusc ora vëniel fertilità y vita. Duta la formes zënza n spirt nuef porta mé a formes nueves uetes.“
Testimonië y viver tla fede
L deventerà for plu mpurtant a resté pra nosta cunvinzion cristiana: nia te na maniera ideologica, nia cialan me zeruch al passà y nianca cun l’intenzion de giapé aplausc. „Sun ti parola: cun legrëza y speranza“, resta la ncëria de nosta sinoda diozejana dal 2013 - 2015. L tëmp de na sozietà eclesiastica-populera ie definitivamënter passà. Sën iel ëura de rujené de nosta legrëza y de nosta speranza y de mustré cuncretamënter nosta fede publicamënter.
Particularmënter sotrissé ulëssi la dimenscion soziela dla profescion cristiana, zënza chëla che la fede ne possa nia se definì cristiana: l mpënia per la scunanza dla vita umana dala cunzezion fina ala mort, l aiut de vijinanza, l voluntariat, la disponibeltà a sostenì proiec soziei y caritatifs, l spartì persunel y struturel cun chëi che à debujën de aiut, l vester boni de renunzië te nosc cumportamënt de cunsum y te nosta relazion cun la creazion. Cristianes y cristians messeran for ino recunëscer sciche persones che „ne adrova nia la viulënza“ y che „fej pesc“ (cunfr Mt 5,5.9) amez a n mond ferì y polarisà.
Ciuldì resti pa?
Trueps scassa l cë y dij: Co possun pa al didancuei resté pra Gejù y pra chësta Dlieja? Cie porta pa chësc? Chësta reazion cunësc bele l Nuef Testamënt: „Sun chëla se à truep discepuli trat da na pert y ne ie nia plu jic cun ël ncantëur.“ (Gn 6,66), lijons tl vaniele de San Giuani. Gejù ne prova nia ai tenì a uni moda. Ël respetea la liedëza y la respunsabeltà dla persones. Ël damanda mo nce chëi che ie ntëurvia: „Ulëis’a povester nce vo ve n jì?“ (Gn 6,67). Sun na tela se nfida Piere a professé si fede: „Seniëur, da chi dassans’a jì? Tu es paroles de vita eterna. Nëus on cherdù y on udù ite che tu ies l sant de Die.“ (Gn 6, 68-69)
L sarà deniëura persones che urienteiea si vita do chësta cunvinzion - nce al didancuei y dessegur nce duman: Gejù Crist ie nosc tesor! Ël ne n’à deguna cuncurënza. Ël ie chël che chiron y che adrurvon. Ël ie chël che perdicon y che festejon. Cie pudons’a fé de miëur che ti l purté ala jënt te nosc buchiei delicac?
Liei te Ël y danter nëus mbinci a dutes y a duc n troi sterch y plën de speranza de viers dla festa plu vedla, plu granda y plu mpurtanta de nosta fede: la zelebrazion dl patimënt, dla mort, dal chiet dla fossa y dla Ressurezion de nosc Seniëur.
