l curaje a renunzië
Stimeda surans y stimei fredesc te nosta Diozeja Bulsan - Persenon!
Bele da giut incà savons, che nosc stil de vita ie tl lëur de desdrù l tlima y cun chël nosta tiera. Tlo ie zeche jit ora de luegia y la cunseguenzes ne possun nia plu scuté via. L crëscer zenza fin y la resorses limitedes ne và nia adum. Sce ne ulon nia udëi ite chësc, unirons sfurzëi al udëi ite, ma pona a na maniera che l nes fajerà mel.
Dut muessa crëscer, uni ann: chësc ie belau n dogma te nosta sozietà. Y sce dut ne crësc nia assé, vëniel bele rujenà che l pudëssa ino unì docà stlet tëmps. Sun la cunseguenzes negatives de n tel modo de pensé vëniel me dinrer rujenà.
Renunzië a zeche vën suvënz metù ala per cun l pierder zeche. La qurëisema ie n contrapont: renunzië ne ie nia sëni de deblëza, ma de forza y davani.
Renunzion: a rujené for mel de dut
Sleta nutizies ie bona nutizies. Stories de scandai fej paruda y se lascia vënder drët bën. Chiche à da cunté de stleta nutizies, à debota n grum de simpatisanc, che conta inant la stleta nutizies y les porta cun legrëza sota la jënt.
L ie dessegur drët numiné la cosses, coche les ie. L stlet y l picià possa fé dl mel, sce les vën scutedes via y sburdledes da na pert. La qurëisema dëssa perchël vester n nvit a tò ju la mascheres y crì la urità, che nes deliberea - ënghe sce chësta urità fej datrai mel. Ma l ie drë tan periculëus, sce n rejona mel de dut y de duc, sce n chir dloch ora me l stlet, sce n critichea for me, sce n conta inant dut chël che n sà o miena de savëi. Bele l vaniele dij de mëter averda, che tres l zaré ora massa dassën duta la ria ierbes, ne zerun nce ora la bona blava (cunfr. Mt 13,24-30).
Perchël ve cunsiei: de ti cialé al bon y de rujené dla bona cosses; de lascé vester la burta critiches; de nia me pensé a rengrazië ma fé na lauda cun de bona paroles. Stleta nutizies ie bones de tré l nteres, ma les ne juda nia a viver bën. Nëus adurvon de bona nutizies che nes sustën y nes dà forza a viver! Tan autramënter che pudëssa vester nosc pensier, nosc rujené y nosc fé, sce se lascessan mené dala paroles de San Augustin: “Ie desbuti l picià y ti ue bën al piciadëur“, y dal cunṣei de San Franz de Sales: “Canche bruntli de n fal fat da zachei muessi cialé de scuné la persona che l à fat“.
Renunzion: a ulëi avëi for deplu
Nëus vivon te n raion drët rich y messon vester cuntënc, che tla storia de nosc ncësa ne ti iela mo mei jita tan bën ala jënt sciche al didancuei. Tl medemo tëmp messons cunstaté te Südtirol: l se nsté bën materiel y l cunsum for majer ne à nia purtà pro che la jënt sibe plu cuntënta. Da sté cun festide iel canche n aud che l vën for me plu pretendù. Recunescënza y na cërta mesura ne n’à per trueps plu degun valor. Trueps ie me plu usëi a pertënder y a pertënder for deplu. N tel modo de viver destol la vijion sun formes de puvertà, che ie nce tlo da nëus, dantaldut formes nueves de puvertà che à tucà y toca singula persones ma nce grupes de persones ntieres.
Te truepa situazions ie la cossa sëurameneda y tan pasciuda che la ne ie paradossalmënter nianca bona de paré la fam. La qurëisema uel nes nvië a „Ulëi de manco“ per capì cie che adurvon y per nes judé a udëi dut chël che on bele.
Perchël ve cunsiei: tenide mesura y lecurdëve de rengrazië! Chël che tën mesura vën sëura che truepa cosses ne va nianca de bujën y chësc nes deliberea da truep liams, l nes crëia n raport plu liede cun nëus nstësc, cun la persones y la cosses y cun Die, che ie chël che nes dà dut l bon. Nia per cajo se tlama la forma plu auta dla priera cristiana: Eucarestia, che uel dì rengraziamënt. Persones credëntes ie persones recunescëntes. Me persones totles, superfizieles y arogantes ne rengrazia nia y tol dut sciche l fossa scëmpl y naturel. L ne basta nia se pensé me l rengraziamënt, messon nce l pronunzië cun paroles tleres, chël nes juda a crië y a mantenì de bon raporc.
Renunzion: a chël che dut muessa deventé n „Event“
N gran titul ndolauter tla zaites; n avenimënt ndolauter muessa ca; n event gëura la porta al auter. L muessa for suzeder velch. Datrai me vën dant che jënt a tëma da chël che ie normal, da zeche che semea massa da uni di, dal chiet che nes cunfruntea cun nëus nstësc.
Ënghe la dlieja se fej ert cun chël che ie „normal“. Nia dinrer vën ënghe metudes vel ativiteies y vel festes te dlieja tla categuria di evenc.
La festes di sacramënc resta suvënz me avenimënc ijulei. I sacramënt à de bujën de na storia che và dan ora y de na storia de si „fazion“. L crëidum ne ie nia n event, ma na scincunda, n raport y na streda. Mi batëisum ie na ncëria per la vita; mi cunfirmazion à cunseguenzes; mi matrimone ne depënd nia dal di dla noza; l sacramënt dla cunsacrazion ie lià ala ulentà de ulei viver per i autri; per festejé la liturgia ne bastel nia me jì a mëssa da Pasca o te vel autra ucajion.
Iusta la qurëisema nes nvieia a valorisé ino la cosses normales, da uni di y lascé da na pert la „cultura dl event“!
Renunzion: ala viulënza te nosc pensieres, te nosc rujené und te nosc fé
Gejù ie raità sun n musciat de viers de Ierusalem y mo sun n musciat che ne fova nianca sie. L musciat ie n simbol dla pesc y de chëi che ne à deguna autorità sun chësta tiera. Gejù ne à deguna potestà sun chësta tiera. Si „rëni“ resta dëibl sun chësc mond. Ma me tres Ël devënta l mond plu da sté saurì, plu uman y manco frëit.
Nia i viulënc, i radicai, i hardliner, i aroganc, i revoluzioners y no chëi che fej tëma fej l mond plu uman - nianca chëi che la miena bona danter ëi. Ëi lascia daniëura zeruch flistres, sanch y suvënz nce morc. Simbol de chësc ie tla Via Crucis Barabbas, l rie coscio. Pensan do se fejun marueia che la parola „Barabbas“ uel dì „Fi dl pere“. Gejù che ie dut autramënter „Fi dl pere“ uel nes davanië per n’autra auternativa: Ël ie tlo per mustré la nia-viulënza, la bontà, la urità, la fedeltà, l bënulëi, la recunziliazion y la segurëza che Ël nstëss ie dut chësc. Da cie pert stajons’a: da chëla de Barabbas o da chëla de Gejù?
Tla Ucraina cumanda da n ann incà me plu i ponzri, l’ermes, la bombes y l terror. Chësc lascia ala fin zeruch chël che uni viera lascia: desdruzion, umiliazion, violazion dla denità umana, muciadives, tëma y mort. Prion suvënz ntan chësta qurëisema per la cunverscion de chëla persones che ie respunsables de chësta viera y de duta l’autres. Perion per nëus per sënies, paroles y pensieres de pesc. Seniëur, fé che devënti n mesum de pesc - te mi familia y parentela, te mi ujinanza y te mi pluania, tla dlieja y tla sozietà.
Ne renunzion nia: sun la speranza, che nes scinca la Pasca
Te na lëtra me à damandà na landa dl Vinschagu: „Cie fossa pa do vosta minonga la piecia cossa per la dlieja?“ Y mi resposta ie stata: „Che l ne fossa nia Pasca!“
Zënza Pasca jissa la dlieja n concurs; sci, ëila ne fossa nianca unida a se l dé. Zënza Pasca tumëssa dut ndolauter cie che fej ora l crëidum, la bona nuela, la zelebrazions y la vita dla dlieja.
Ma ajache Pasca ie suzeduda, vala nce de bujën dla dlieja. Perchël adurvons jënt che crëia, che ne lascia nia do de anunzië al mond na gran speranza: Gejù, l Crist, viv! La mort ne à nia l’ultima parola; l se paia a avëi speranza; nosta vita ne fina nia tla fossa; la persona à na denità y n daunì. Perchël se nfida chësta dlieja drët umana che ie „sci santa ma à de bujën de unì purificheda“ (II. cunzil vatican) a cianté tla nuet de Pasca: „L ie vëira, per nia fessans nasciui, sce l redentor ne se ëssa nia salvà. O gauja fertuneda, cie gran Redentor che te es abinà!“.
La Pasca me fej for inò capì, cie gran scincunda che l ie a pudëi cunëscer Gejù y pudëi cun si vijion cialè sun chësc mond y sun mi vita. La jënt cristiana ie jënt cun speranza - te dut y per dut. L Papa Franzësch à dit te si perdica pra l „di mundiel dla puera jënt“ ai 14 de nuember dl ann 2021: „Chësc vën pretendù da nëus: de vester, danter la ruines dl mond, costrutëures dla speranza; de vester na lum linëusa, canche l surëdl devënta scur; de vester testemonesc dla cumpascion: zënza cumpascion ne sons nia boni de fé dl bën.“
Renunzië per pudëi crëscer
Judonse un cun l auter sun chësta streda: la renunzia ie na forza che sention dedite y na chance. Renunzië uel di dezijion y determinazion. Renunzië ne uel nia dì reneghé la vita, ma sustenì y stimulé la vita.
Gejù, l metù sun la crëusc y l ressuscità, ie la fundamënta de nosta speranza. Ie prei per nëus duc che pudon jì sun na bona y drëta streda plëina de speranza de viers dla zelebrazion di dis de Pasca ulache lecurdon la pascion, la mort y la resurezion de nosc Seniëur: funtana, zënter y mumënt de majera mpurtanza dl ann liturgich.
Deberieda cun Ël
Vosc Vescul
+ Ivo Muser
