N sëni de speranza te chësc Ann Sant 2025: recunëscer i fai, i dé pro y i lauré su.
Mi bona surans y mi bon fredesc te nosta Diozeja Bulsan - Persenon!
La nrescida ndependënta sun i abusc che nosta diozeja à dat su da fé à auzà su bendebo de stuep nia me te nosta diozeja ma nce sëura i cunfins de Südtirol ora y à descedà de uni sort de reazions: spavënt, daudanza, dulëur, sënn, ncomprenscion, ma nce respet, recunescënza, lauda y la dispunibeltà a se dé da fé che l se mude velch a livel culturel y de pensier. Dlongia la truepa esperienzes de patimënc umans de uni sort, me dà personalmënter da cë dant al dut una na cossa: la mancianza de na cultura dl dé pro fai y cosses nia drëtes che ie suzedudes y suzed mo tl contest dl abus nce te nosta diozeja.
Nce sce rujenon tan suvënz dl perduné, nce sce prion purdenanza te uni Pater noster che dijon, nce sce duta la storia dla bibia nes cunsieia de udëi ite i fai, nce sce nes ie unì scincà n sacramënt dla cunverscion y dl perdonn di picei, nes vëniel suvënz rie dant a se tò sëura la gauja y dé pro l picià - nce sciche Dlieja. La cultura de dé pro i fai uel dì, nia scuender y nia tenì sucrëc i fai, nia i bagatelisé, ma i numiné, i dé pro y prië purdenanza. Na cultura dl dé pro i fai se damanda de vester sinzieres y de vester njiniei a nia plu lascé suzeder n tort suzedù o ingiustizies nueves. Na bona cultura dl dé pro i fai nes fej omli sciche Dlieja, ma nce stersc tl cumbater fai y picei te nosta Dlieja.
L parados dla speranza cristiana
La nuet de Pasca ie la festa plu granda de dut l ann liturgich. Bele ti prims ani dla Dlieja ratoven l tëmp de penitënza da Pasca sciche preparazion a chësta festa. Do avëi mpià l fuech da Pasca y unic ite tla dlieja scura cun l cëir da Pasca, vëniel ciantà l Exultet. Te chësta lauda iel da audì chësta paroles stersces: „Veramënter, per nia fessans nasciui, sce l Redentëur nes ëssa nia salvà. Oh amor nia da capì dl Pere: Per salvé l fant, es tu dat ca ti Fi. L fova de bujën dl picià de Adam, che ie unì desdrù tres la mort de Gejù Crist. Oh gauja fertuneda, ce gran Redentëur che te es giatà!“
Chësta paroles cunten l parados dla speranza cristiana: nce da na colpa plu sota pol nascer na mudazion - ma zënza relativé l tort y l mel fat. N fej bën l’esperienza che l dà colpes che ne vën nia perdunedes sun chësc mond, almanco nia da pert dla persones tuchedes. Chësc cont daviert resta n fat cun chël che messeron viver te nosta respunsabeltà. Ma tla lum dla mort y dla ressurezion de Gejù Crist ne n’iel nia n picià che ne possa nia unì perdunà - sce la persona l recunësc y damanda perdonn.
L realism dla Bibia
Truepa de gran figures dla Bibia nes vën presentedes sciche persones che ne ie nia zënza fai. Al cuntrer. L ie persones cun fratures te si storia de vita. Tla storia de Mosé, per ejëmpl, vëniel cuntà, zënza scuender velch: „Mosé à udù n Egizian che dramova n Ebrée, un de si fredesc. Ël à cialà ncantëur y ne n’udan deguni al mazà l Egizian y l à giavà ite tl sablon“ (Ex 2,11 - 12). L re David se cëria su na gran colpa, ajache l uel avëi la fëna de Urija. Ël mëina Urija ala mort per pudëi realisé si plan: „Metëde Urija dancà, sun la front, ulache la viera ie plu dura, pona tirëve zeruch da d’ël, acioche ël vënie tucà y l more“ (2 Sam 11,12). Di apostuli, che ie l cërtl plu daujin a Gejù, dij l apostul San Merch paroles dramatiches, do che si maester fova unì pià dai judieres: „Pona l à duc lascià da sëul y ie piei via“ (Mc 14,50). Y de Saul, che ie pona sciche Paul deventà una dla figures plu straurdineres dla prima Dlieja, pon liejer tla storia di apostuli pra la lapidazion de San Stefun: „I testimonesc à lascià ju si guanc ai piesc de n jëun che se tlamova Saul … ma Saul fova a una che l vënie mazà“ (Storia di apostuli 7,58; 8,1).
San Piere, l crëp sterch y Satana
Deguna autra figura dl nuef Testamënt, dlongia Gejù, nes vën cunteda y presenteda te na maniera tan a puntin, tan viva, tan umana sciche San Piere: da una na pert iel l crëp sterch, dal’autra pert ciumpedëiel sun l troi dla vita! „Crëp sterch“ y „Satana“, auc y basc, cherdeda y tumeda, ntusiasm y tradimënt, dé pro la colpa y nia la capì ie un daujin al auter. San Piere muessa mparé ntan duta si vita: Ël possa detlaré Gejù sciche l Crist me sce l ie nce njinià a ti jì do sun si troi, de viers de Golgota, sëura la crëusc ora fina ala ressurezion. Tl ultim capitul dl vaniele de San Giuani, canche San Piere vën tëut ite te si servisc sciche paster dla animes, vëniel mo n iede afrontà l falimënt y la deblëza dl rapresentant plu aut dla Dlieja cun la dumanda fata trëi iedesc, sce l ama pa bën Gejù. Me te chësc contest y me tla cuscienza de si gauja possl professé: „Seniëur, tu ses dut; tu ses nce che ie te ei gën“ (Gn 21,17).
Plu sterch na vala nia da l dì: San Piere, l crëp sterch dla Dlieja, ie nce Satana, n antagonist de Chel Bel Die! L discepul che possa deventé tres la scincunda de Die n crëp de sas sterch se mostra nce sciche l ie te si deblëza umana: n San Piere che và sot, n sas sun streda, n sas te chël che n possa ciumpedé y tumé - n „skandalon“.
Deguna autra figura dla Bibia nes mostra tan tler cie che cultura de dé pro i fai cristiana uel dì: nia scuté via i fai, dé pro i fai, madurì tres i fai, nia desperé tres ëi, ma bradlé per ëi. Ti cialan a San Piere, l prim di apostuli, uel di la cultura de dé pro i fai nce sëurantò respunsabeltà zënza se damandé de vëira forza l perdonn o la cumprenscion.
„Ie dé pro dant a Idie y dant a vo, fredesc y surans, de avëi falà …“
Tla tradizion cristiana ti dijun a chël che ntendon al didancuei sot a cultura de dé pro i fai „at penitenzial“. Uni zelebrazion eucaristica scumëncia nscila. Via do iel la cuscienza che nëus persones ne dausson nia vester la mesura de duta la cosses. Nëus fajon fai y adruvon nce l perdonn - sciche singuli y sciche comunità. Chël Bel Die nes cunsënt na cultura de dé pro i fai drët viva. Ël nes juda ai recunëscer y ai cumedé ora. Chësc porta a na miëur cunescënza de se nstësc y a mpulsc de reflescion nueves.
Pasca, l evënt zentrel dla fede cristiana nes dij: L Salvadëur ie l pere dl perdonn! Perchël ie l pensier y la cultura che nes ncurajëia a dé pro i falimënc y la colpes dassën cristiana. Ëila ne porta nia a rumpì i raporc ma al perdonn y al scumencé da nuef costrutif y creatif, a na esperienza de ressurezion a mesa nosta relazions y a nosc mond. Sciche persones che crëia pundons speré che chësta mpermetuda da Pasca veles nce do i fac de abus y la maniera de coche i ie unic tratei.
Pudëi se dí i fai un cun l auter
Cultura de dé pro fai uel dì te chësc cuntest nia me dé pro fai che n fej nstësc, ma nce azeté che d’autri si dij. Chësc uel dì che l se fej n’atmosfera, olache l ne vën nia me perià purdenanza, ma l vën nce lascià lerch de azeté y tò su critiches. Chësta dispunibeltà desmostra umeltà y sinzierità. Ëila njinia n tlima de fidënza che ti dij ala persones tuchedes: vosta esperienzes ne vën nia paredes da na pert, vosta soferënza ne vën nia scuteda via, vosta paroles vën scutedes su. Cultura de dé pro i fai ie n dialogh vivù, ulache l po’ nce unì rujenà de uriteies che fej mel. Ie ne son nia me arjinià a dé pro fai, ma ie son nce daviert a mi lascé dì da d’autri. Chësc possa dassën renfurzé la crëta tl prozes de mudamënt.
Mparé dai fai
Tl vaniele de San Giuani iel da liejer:“Pona cunescerëis la urità y la urità ve fajerà liedesc“ (Gn 8,32). Pian via dala realtà dulerëusa, umilianta y da se daudé che l ie stat fac de abus te nosta Dlieja, messons nëus duc se damandé coche manejon l pudëi, l’autorità, la sessualità umana y la relazions interpersuneles te na vijion cristiana.
Perchël iel drët che nes fajon n ejam de cuscienza sinzier y radical a livel persunel y de nosta Dlieja cun duta si istituzions. L ie fundamëntel che se meton dala pert dla vitimes y de duta la persones che ie unides tuchedes da chisc fac. Chëstes toca nce tl zënter de nosta reflescions y de chël che ulon fé do avëi analisà y mparà dala nrescida fata sun i abusc.
Nëus duc pudon y messon nes damandé: Da ce valors se lascions’a mené te nosta relazions? Co pudons’a respeté la denità de uni persona y si dërt do na scunanza fisica y psichica de si persona dant al dut per i plu pitli y per i jëuni.
Tlo possa y muessa la Dlieja rue te n dialogh nuef cun la sozietà. Zënza ne ti tò a deguna maniera la respunsabeltà ala Dlieja, ne pudons nia scuté via che la majera pert de viulënza sessuela suzed tla families y te n cuntest familier, de parentela y de ujinanza. Sëuraprò sons cunfrontei cun la realtà che fej tëma, ulache la viulënza sessuela de viers di mëndri suzed for plu suvënz tres i social media y l internet.
Propi ajache abus po’ suzeder dlonch ora - dedite y dedora dala Dlieja - vala de mudé radicalmënter, cristianamënter y umanamënter nosta mentalità: da na cultura dla indiferënza a na cultura dla cuscienza; demez da na cultura dl nia se muscedé ite a na cultura de trasparënza, de sinzierità y de corespunsabeltà. Chësc reverda duc y on nce bujën de duc! Na cultura de dé pro i fai drëta y sinziera nes fej nce capì che nia me i autri possa falé - ma nce ie.
Mo n iede: curaje per na cultura dl dé pro i fai a una cun l Vaniele
Ne on pa nia mparà da pitli insu, che l ie da sté ert sce union abinei che fajon fai o zeche de mel? Ne ons’a nia nce sciche Dlieja suvënz pruà a desmustré a nëus nstësc y nce ai autri che ne fajon nia fai? Ma sciche persones, nce persones credëntes, ne sons nia zënza fai y „nia fé fai“ ne ie nia na opzion realista. Perchël tumons for ino tla tentazion de scuender nosc fai. Dant a nëus nstësc. Dant a d’autra persones. Ënghe dant a Chël Bel Die.
Lepro à Chël Bel Die dut n n’autra cultura de dé pro i fai. Gejù n persona ie la man che nes vën ancontra, che salva y recunziliea, che Chël Bel Die nes dà - daniëura y for y for inò. Dan a Die che nes scinca for ino n scumenciamënt da nuef ne ons nia drëde scuender nosc fai.
Chësta misericordia da pert de Die nes ispirea a svilupé nce tla relazions danter nëus na cultura de dé pro i fai, baseda sun l respet, sun la sensibeltà y la bona ulentà de ulëi mparé. La rotura plu sterscia suzed canche scundon i fai per tëma dla cunseguenzes y i bagatelison per chël. Cun chësta dinamica possa cumpurtamënc fauc se slage ora bel achiet via, zënza che n se ntënd.
Ma tla lum dl messaje de Pasca possa vester l udëi ite i fai l scumenciamënt de na vita nueva y delibereda. Inscì giapa l pensier dla „gauja fertuneda“ na dimenscion nueva, plëina de speranza y cuncreta: recunëscer i fai ne uel nia me dì desmustré deblëza, ma avëi l curaje de fé l prim var de viers dla salvëza.
Pasca, la festa plu vedla, plu mportanta y plu granda de nosc crëidum nes scinche n chësc Ann Sant chëla speranza cuncreta te Gejù Crist, mort sula crëusc y resuscità, che cun si misericordia nes deliberëiel da la colpes y nes fej ambasciadëures per na cultura dl dé pro i fai, nueva y sceria y nscì se lascel deventé pelegrins de speranza.
N union cun Ël y danter nëus
Vosc Vëscul
+ Ivo Muser
